Despre raci, cocktail și top modele

Mulți vor înțelege din titlu că este vorba despre modul de viață al celor bogați. Greșit însă! Este vorba despre modelele mele. Despre persoanele care pentru mine servesc ca și linie de finish… ei sunt ținta pe care ar trebui să o ating într-o bună zi. Era cândva o vorbă, în adolescență ai nevoie de modele. Mi se pare eronat. Întodeauna ai nevoie de modele. Ai nevoie de modele și pentru a ști cum să fii un model. Poate mulți or să se întrebe cum îmi permit eu, într-un secol în care cam toți cei de vârsta mea visează să concerteze pe Broadway, să aibe un show tv sau să obțină un post într-o corporație, să spun că nimic din toate acestea nu m-ar face fericit. Explicația e simplă… sunt Rac. Însă unul dintre acei raci..
Îmi place muzica rap. Am avut perioadele mele de ”revoltă nervoasă, furioasă”, în care ascultam Paraziții și coalizam cu Mircea Badea în înjurarea guvernului. Rockul pe care îl ascultam nu era deloc Skillet, sau Vama, ci mai degrabă piesele agresive ale trupelor ALTAR sau Luna Amară. Iată însă că ajunsesem la saturație. Am încetat să mi fiu un optimist. Am înțeles că în ciuda agresivității mele, a vulgarității mesajului, a cantității de acid revărsate la fiecare postare nu o să pot schimba nimic. Ba mai mult, mă privez pe mine de lucrurile frumoase ale vieții. Praful depus pe creier în urma nervilor mă împiedică să remarc cât de grațios este un fluture atunci când zboară. Mă împiedică să mă mai concentrez asupra apei băute direct din izvor, îmi răpește momentele frumoase în care, în loc de alergare pe bandă în sală pot alerga în aer liber, într-un parc sau pe un stadion. Așa că am învățat să mă detașez. Știu că la conducere nu este un guvern, ci o șleată de mercenari care vor bani, bani, bani. OK! Nu îi pot opri. Știu vă un cocalar mare și negru mai negru ca mine o să mă oprească pe drum și o să îmi arate un frumos briceag, solicitându-mi în schimbul acestui serviciu… cam tot ce am prin buzunare. Cuțitul ăla arată bine în mâinile lui, nu în stomacul meu. Și în plus, un jaf de telefon sau cei maxim 20 de lei pe care îi am la mine nu merită sacrificiul. Știu că în timp ce eu muncesc 10 ani pentru un post, fiul unui primar îl obține în 23 de secunde. Nu pot să acuz pe nimeni de nimic, la urma urmelor, angajatorul are dreptul de a alege orice deorește. Aș putea să rămân furios asupra acestor lucruri, însă dacă o să citim orice scriere din Antichitate o să vedem că la fel era și atunci. Așadar, ar fi o luptă pe care nu aș putea-o câștiga. Atunci, dacă nu doresc bani, carieră sau deplină încredere în autorități, ce îmi dores eu? O să îl las pe raku să spună în locul meu:

Iată așadar unul dintre mentorii mei. El, raku, este după cum spune și el ”un simplu consumator de apă cu clor”. Este singurul rapper român care nu înjură pe piese, și care nu își dorește de la guvernanți nimic mai mult decât să nu mai otrăvească mâncarea. Da, ăsta este țelul meu… nu vreau decât liniște. Sunt dispus să dau toți banii, dar să trăiesc în liniște. Dacă aș avea un Lamborghini oare aș putea să îi plimb pe toți cei la care țin cu el? Oare dacă aș avea o vilă aș putea să îmi ajut un prieten să treacă prin decepția pierderii unui copil? Oare dacă aș lucra la o multinațională, aș putea alunga stresul pe care oasele bătrânilor mei le simt? NU! Însă dacă aș avea liniște, aș ști să ofer liniște. Aș împărți starea mea de bine tuturor. Aș ști să ofer zâmbete celor care chiar au nevoie. Iar un zâmbet oferit unei persoane decepționate este echivalentul unui pahar de apă oferit unui om deshidratat. Însă raku, precum și Cedry2k este credincios creștin. Aici nu mă regăsesc, căci agnosticismul meu nu mai e un secret pentru nimeni. Însă, după cum se spune, ”putem trăi fără Dumnezeu, dar nu putem trăi liniștiți fără dragoste”. Cu acest citat l-am introdus pe cel de-al 2-lea mentor al meu… Octavian Paler. La fel de rac ca raku (apropo, oare câți ascultători de hip-hop știau că raku se scrie cu ”r” tocmai pentru că aceasta este zodia artistului?), Octavian Paler este cel care mi-a transcris gândurile pe hârtie, chiar dacă nu m-a cunoscut niciodată, și chiar dacă nu eram născut când el a început să scrie. Când citeam, aveam pasiunea de a contrazice în gândul meu autorul… aduceam argumente și îl contesteam. Asta până în vara anului 2010, când am citit ”Calomnii mitologice”. A fost prima operă a lui Octavian Paler pe care am citit-o. De fapt, am savurat-o. Și m-a fascinat de la primele pagini pentru că… nu îl puteam contrazice! Era ca și cum aș fi gândit eu ceea ce era scris pe foaie. Fascinat fiind, am continuat să citesc din operele sale. Un băiat de la țară, trimis de părinți la oraș, la școală. Nu ieșise niciodată din loc’șorul natal, Lisa, o comună lângă Brașov. Și apoi ajunge direct în București, unde termină liceul, și 3 facultăți: Drept, Litere și Filosofie. Niciodată nu s-a putut adapta. Povestea cu dor de clipele în care era copil, și recunoștea după miros tipurile de iarbă. Nu se simțea bine între betoanele Bucureștiului. Însă era superior țăranului român neaoș, pentru care cele 2 lăcașuri de cult sunt Biserica și cârciuma. Era veriga de legătură între omul cu costum din jungla de beton, și tipul cu coasa în spate din sat. Care este viziunea sa despre noțiunea de ”țară”? Pentru Octavian Paler există patria, nu țara. Patria este acel loc unde te simți fericit… iar populația este alcătuită din oamenii importanți pentru tine.

Exact așa mă simt și eu. Nu mă simt în largul meu la țară… ca și la oraș, datorită greutăților, oamenii s-au abrutizat. Dar urăsc betonul. De aceea, fericirea mea nu poate fi completă decât pe un câmp verde, înflorit, sau pe malul unui râu în care eu să arunc pietre sau din care să beau apă direct din mâini. La fel ca cei 2 mentori ai mei, cred că fericirea mea este dată de oamenii din jurul meu. Fericirea este un cocktail. Și fiecare om are doar un singur ingredient. Ca să prepari cocktailul, ai nevoie de mai multe ingrediente. Așadar, ai nevoie de mai mulți oameni în jur, care să te ajute la prepararea cocktail-ului și alături de care să îl savurezi. Singur și egosit fiind, nu vei avea parte de un cocktail, ci de un singur ingredient pe care îl sorbi mințindu-te că e la fel de aromat, neștiind că acel ingredient dacă nu este amestecat cu altele devine toxic pentru ființă.
Ăsta e scopul vieții mele… să pot prepara un cocktail savuros, pe care să îl beau alături de locuitorii patriei mele… De aceea, pentru mine raku și Octavian Paler sunt mai mult decât modele, sunt topmodele. Da… și toți 3 avem în comun și zodia… suntem 3 raci veritabili. Diferența este că ei sunt oamenii de geniu… eu doar argat la curtea omului de geniu!

Anunțuri

Trackbacks / Pingbacks

  1. Cerințe 1, 4, 5 « Propria Analiza - 6 August 2012

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: