Frica de viață

Deși ne mințim singuri atunci când creștem, deși suntem mult prea răniți uneori așa că negăm asta, deși societatea ne impune sute de clișee… frica este prezentă în fiecare dintre noi, clipă de clipă, de când ne naștem până când murim. Mulți împart frica în multe categorii… șerpi, de bătaie, de câini, de moarte… însă nu există decât un singur tip de frică… frica de necunoscut. Din ea derivă totul. Dacă ai ști cum să obții un avantaj psihologic în fața unui câine, șarpe sau leu care te atacă, nu vei mai avea de ce să te temi. Necunoștința este cea care ne împinge spre atac, spre apărare spre teamă. Oamenii nu se tem decât de ceea ce nu cunosc. Însă ce pot face atunci când întreaga mea viață este un lung șir de evenimente imprevizibile și necunoscute? Ajung să mă tem de propria viață, de propria persoană.
Încă de când eram copil, mă speriau multe lucruri… însă doar unul mă înspăimânta cu adevărat. Coșmarul meu era că alergam pe niște linii colorate, care erau poziționate asemeni unor schele, în poziție de labirint, deasupra unui întuneric înfiorător și infinit. La aproape fiecare pas, apărea un cap uriaș de clown-mim, precum Joker, care râdea ironic de fiecare încercare a mea de a scăpa, de a nu cădea în întuneric. Știam că oricum nu ducea nicăieri acel labirint de linii, și că oricum nu pot scăpa de acel Joker… dar continuam să alerg.
Pentru mulți poate părea un vis fără importanță. Însă pentru cine este obișnuit cu psihologia, va ști să decodifice acest vis. Acel Joker reprezintă viața, care mie îmi apare o personalitate duplicitară (combinația clown-mim), puternică și malefică, a cărei singur scop este de a mă umili, de a mă hăitui. Acele linii colorate, subțiri, pe care alergam simbolizau încăpăținarea mea de a ajunge să îmi depășesc condiția, deși știam că orice victorie a fost premeditată de către acel Joker, în dorința de a-mi da speranțe, doar pentru a mi le distruge din nou. Desigur, rațional fiind, ignor aceste gânduri, considerându-le o prostie. Însă toate aceste gânduri sunt prezente și active în subconștientul meu.
Cândva eram un elev foarte slab. Și mă simțeam nefericit… Am vrut să îmi depășesc condiția, așa că din clipa în care am ajuns la liceu, am făcut tot posibilul pentru a scăpa de lacunele din cultură, am ajuns să mă remarc ca unul dintre elevii buni, fiind prezent la mai toate olimpiadele și concursurile școlare și extrașcolare. Am considerat aspectul o problemă… am făcut imposibilul, și în 4 luni, fără ajutorul cuiva, am slăbit 20 de kilograme. Nu mă simțeam mai fericit. M-am implicat in tot felul de organizații, am crezut că poate totul mi se trage de la faptul că poate nu muncesc suficient. Am reușit să mă remarc și pe acolo… din nou, nu mă simțeam fericit. Am vrut să încerc o evadare în artă, în scris… era relaxant, frumos… dar nu eram fericit. Prin clasa a X-a începusem să urmez calea spirituală. Studiam tot ceea ce puteam despre religii și dogme filosofice. Nu a ajutat. Anul trecut m-am apucat de sală, am crezut că sportul o să mă ajute. Nu a avut nici un efect. În cele din urmă, de ceva timp, am încercat să devin un băiat rău, să scot la iveală partea cea mai urâtă din mine. Credeam că va merge… dar nu are nici un rezultat. Orice aș face, orice aș încerca, nu mă simt fericit. Zilele trecute am costatat că nimic nu mă ajută. Și iar au început atacurile de panică. Mă sufoc, sunt slăbit, am spasme musculare… azi am plâns sec de frustrare. Ce trebuie să fac? Cum să mai fiu? Cum își doresc cei din jur să fiu? CE ÎMI LIPSEȘTE?
Îmi este frică de viață. De propria mea viață, de propria mea persoană. Pur și simplu, sentimentul de inferioritate nu îmi dispare. Mă simt în plus oriunde, fac doar tâmpenii… mă simt un tolerat. Atât. Mă simt inutil. Și mă tem… căci mă interesează ca cei din jurul meu să fie mândri de mine. Doar că au o părere prea bună despre mine, au standarde prea înalte… mă doare că nu pot fi atât de bun cum își doresc cei din jurul meu. Dacă nu pot trăi pentru a face pe cineva fericit, atunci de ce să trăiesc? Ce scop am? Și cu toate astea, exact ca în coșmarul meu, nu mă opresc… deși e în zadar, eu tot caut răspunsuri, caut fericirea. Dar încă mă întreb: de ce nu pot fi fericit?
Nu aveam nimic, și am reușit să mă ridic… apoi am pierdut tot. Multe am câștigat, multe am pierdut… dar fericirea mă tot evită. Ce înseamnă fericire? Și de ce nu o pot atinge…

Melodia asta pare că a fost compusă special pentru mine. Indiferent ce aș face, fericirea mă evită. Nu mă simt bine în viața mea. Vreau să o schimb. Ce bine ar fi dacă aș putea… cu ce am rămas din cei 19 ani de viață? Cu amintirea faptului că nu am făcut nimic, și cu foarte multe persoane deosebite pe care le-am găzduit pentru totdeauna în sufletul meu. Am mult prea multe defecte, fiecare pas pe care îl fac se dovedește a fi o greșeală. Și cam tot ce ating distrug. Îmi e frică de faptul că voi rămâne singur. Eu trăiesc doar pentru că există oameni în jurul meu care se bucură ca eu să fiu viu. Dar dacă o să le pierd? Dacă nu voi mai avea oameni pentru fericirea cărora să trăiesc, atunci de ce să o mai fac? Mă pot împrieteni cu oricine, dar la fiecare gheară scoasă mă retrag în carapacea mea ca un rac veritabil. Da, mă tem să nu fiu rănit. Pentru că sunt slab, și ușor de rănit. Nu mă interesează condițiile în care voi trăi… tot ce mă interesează este să ofer bucurie acelor persoane speciale pentru mine. Însă inevitabil, îi voi pierde pe toți mai devreme sau mai târziu. Atunci, în singurătate, toată durerea refulată în subconștient va ieși la suprafață și mă va devora. Cu ce i-am greșit fericirii de mă evită? Ce trebuie să fac pentru a o obține? Ce înseamnă fericire? Unde greșesc eu ca om? De ce nu sunt bun? Și de ce le provoc mai multă suferință celor din jurul meu? Pur și simplu… de ce nu pot învinge frica de viață?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: