”Coșmarul lui Sorin” (ficțiune bazată pe o întâmplare reală)

”Sorin a fost mereu genul de ‘băiat de casă’ pe care toată lumea l-ar aprecia. Copil cuminte și cu bun simț, vesel și perspicace. Toată copilăria sa a fost doar un zâmbet. Cunoștea și visa mereu mirosul asfaltului și al ierbii încinse de soare, cel mai frumos parfum i se părea cel al prafului care se ridica în urma sa atunci când alerga pe afară cu prietenii. Seara, după ce își urmărea desenele animate preferate, în întunericul tulburat doar de micuța lampă din hol, își imagina cât de frumos ar fi ca el și prietenii săi să fie ajutoarele super-eroilor ale căror aventuri tocmai le urmărise. Era plângăcios când era vorba să meargă la grădiniță sau la școală, mereu avea lângă el un membru al familiei care îl ajuta la teme, și cu care se plimba până noaptea târziu prin oraș. Într-un cuvânt a avut acea copilărie de vis la care foarte mulți visează.
Acest vis s-a prelungit până târziu, prin clasa a VI-a, când Sorin venea vesel de la școală și făcea în grabă câteva teme, iar apoi pleca la cel mai bun prieten al său unde se jucau până seara târziu. Era un elev foarte cuminte, isteț, dar foarte comod. Toți profesorii aveau o părere excepțională despre el. Un elev mediocru, dar care ar fi avut capacitatea să se afirme, cu un real talent la literatură.
Desigur, în viața fiecăruia vine momentul în care descoperim că viața e nedreaptă, că e ca o lege nescrisă prin care cel slab este zdrobit. A fost un adevărat șoc pentru micuțul puști, până atunci visător. S-a născut în el pentru prima dată ura și dorința de dreptate. Ar fi vrut să fie un justițiar, să pună o mască și să facă dreptate. În timp ce toți cei din jurul său erau ocupați să își descopere sentimentele, Sorin era obsedat de ideea de a face ordine în lume. A văzut că e slab. A văzut că nu îi poate opri pe aceea care i-ar fi putut lua pachețelul din ghiozdan când ar fi dorit ei. Dar nu ar fi vrut să spună nimic din toate acestea… credea că este sub demnitatea unui bărbat să ceară ajutorul. Un bărbat adevărat îndură. Însă încetul cu încetul, începuse să se obișnuiască cu ideea că viața e nedreaptă. Reușise să meargă pe stradă fără a se teme că viața lui este expusă clipă de clipă. Se adaptase. În liceu își schimbase radical viața. Era realist, dar încă visător, avea dorința de a-i face pe cei din jurul său mândri. Se distra ori de câte ori avea ocazia. Țelul său era ‘să ajungă cineva’. Lucru pe care l-a reușit. Era prietenul ideal, când intra într-o încăpere aducea un zâmbet pe buzele tuturor, era foarte de treabă. Își îmbogățise nivelul cultural, avea note foarte mari. Toți credeau că Sorin va ajunge un om mare… însă Sorin nu putuse să fie fericit. Sorin punea foarte mult suflet în tot ceea ce făcea, în toate persoanele pe care le cunoștea. Iar asta inevitabil i-a provocat răni. Îl durea să vadă faptul că alții se distrează… ar fi vrut să fie și el acolo. Îl durea să vadă băieți cu aspect impecabil și aere de gigolo care seduceau orice fată… ar fi vrut să fie și el așa. Îl durea să vadă faptul că ceilalți au relații, iar el nici măcar nu avusese parte de primul sărut. Îl enerva la maximum faptul că părinții îl protejau ca pe un copil. Și îl durea că el nu trăise, nu simțise, nu avea experiența de viață a celorlalți. Și-a dat seama că greșise. A crezut că prin eforturile sale se va face remarcat. Și-a dat seama că a comis aceeași greșeală din trecut: a fost naiv și a crezut în oameni. Și-a dat seama că din copilăria sa până în prezent nimic nu s-a schimbat… încă se temea de cei duri, încă nu știa cum să discute cu o fată, încă nu fusese la nicio petrecere… a devenit depresiv și a început să nu îi mai pese de nimic. Prea puțin îl mai interesa acum de școală. Ba mai mult, era dispus să o dea naibii de facultate, și să fugă… prefera să fie un simplu vânzător, un simplu spălător de vase. Nu îi păsa. Știa că nu o să îi folosească la nimic… știa că tot timpul în care stătea ascuns și își alimenta ura ar fi putut face un pas mai departe și să se ierte pentru cât a greșit. Doar că efectiv nu putea… faptul că era slab îl distrugea. Aspectul fizic i se părea monstruos. Așa că s-a schimbat radical. Adora alcoolul… bea măcar o bere pe zi, ca să iasă din starea de ură. A încercat apoi țigările. Apoi autoflagelarea. Apoi nu îi mai păsa de nimeni. Părinții i se păreau o povară care îl plafonează. Prietenii doar niște personaje care îl bagă în seamă ori din milă, ori pentru că au vreun interes ascuns. Se gândea tot mai mult la droguri. I se părea că singura soartă pe care o merită se să umble din gară în gară cu acul în venă. Deja auzise de un prieten din copilărie care s-a sinucis. Auzise de unul dintre șmecherașii de care se temea că l-au distrus drogurile. Prietenii săi aveau succes peste succes, iar el era doar un ratat. Clar, a fost prea mult timp un băiat bun. Trebuie să devină rău, oricum nu are niciun motiv să trăiască, e complet singur. Nu dădea doi lei pe ce credeau prietenii sau părinții. Oricum, deja nu mai vorbea cu nicunul dintre ei.

A început întâi să caute băieți de cartier. Apoi s-a împrietenit cu ei. Deja era adaptat. Știa ce are de făcut. Hoinăreala nu îi era de ajuns. Școala… deja avea mai multe absențe decât avusese toată viața sa. Era mereu beat, mereu fumat. Era dur, nepăsător. Rănea oameni din plăcere. Deja nu mai avea nevoie de anturaj, se descurca singur. Din pură plăcere furase telefonul unui orb. Din pură plăcere ascunsese droguri în rucsacul unui tip de la sala unde mergea. Și din pură plăcere aruncase cu bolovanul în geamul unui bătrân care îl rugase să nu mai fumeze sub geamul lui. Bătrânul sunase la Poliție. Sorin auzise sirena… atunci a realizat că s-au adunat prea multe… droguri, acte suicidale, distrugeri, furturi… își amintise brusc de chipul blând cu părul alb care îi spunea povești când era mic și care îi spunea ‘orice ai face, vezi să nu ai în viață probleme cu poliția’. Și-a amintit din copilărie că gândul că ar putea avea probleme cu poliția vreodată l-ar distruge. Pentru prima oară în ultimele luni i s-a făcut frică. A început să fugă, să se ascundă prin scări de bloc… să sară pe geamurile dintre etaje, dorind cu orice preț să scape de Poliție. Nu știa sigur dacă chiar îl caută pe el sau nu, dar era terifiat. Era paranoic, fugea disperat. Ajunge într-un final acasă. Nu era nimeni. Părinții lui nu erau acolo. El pune mâna pe telefon și începe să sune… nu răspundea nimeni, nu mai avea prieteni. Părinții i-au răspuns într-un târziu și i-au spus că nu îl pot ajuta cu nimic. Sorin vorbea singur în telefon. Singura persoană care se mai interesa din când în când ce făcea intră atunci în casă… ‘Ce faci Sorin, ești bine?’ ‘…voi fi… în curând voi fi…’, venise răspunsul băiatului care ieși atunci pe ușă pentru a se duce de bună voie la Poliție… și-a distrus deja viața, măcar să nu o mai și complice. În clipa următoare o melodie familiară se aude. Se trezește în camera sa, transpirat, cu inima bătându-i puternic. Se uită la ceas… era timpul să plece la școală. Tatuajele și pierce-urile îi dispăruseră. Tatăl său îl salută, și cu o voce prietenoasă îi spuse că făcuse cafeaua.
‘A fost un vis, Sorine! Zâmbește… astăzi încă ai familie, prieteni, școală. Știu, nimic special în asta. Dar măcar ai ceva mai bun decât un ac rece în venă sau multe vânătăi căpătate într-o celulă rece de la o namilă. De data asta a fost un vis. Și de data asta a fost un vis… ai fost norocos din nou! Ai grijă pe viitor, că nu se știe niciodată când se poate împlini. Acum haide, sus că se răcește cafeaua!’ ”

Anunțuri

One response to “”Coșmarul lui Sorin” (ficțiune bazată pe o întâmplare reală)”

  1. StolenIMG says :

    Wow .Foarte…tare.Mai ales la final mi s-a făcut pielea de găină. Să mai faci poveşti de genul ăsta pentru că te pricepi !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: