Schimbări cameleonice

Îmi amintesc de ultimele trei veri. Cu foarte mare drag. Făceam sport regulat, citeam tot ce îmi pica în mână, jucam jocuri pe calculator, ascultam muzică, mă uitam la filme și seriale, scriam și comentam bloguri… era altceva. Și era ceva chiar splendid. Eram complet îndrăgostit de blogging… nu puteam concepe viața fără el. Știam să folosesc internetul în mod inteligent. Îmi administram uimitor de bine timpul, fără ca măcar să realizez asta.
Îmi amintesc de vara lui 2009… mă trezeam pe la 11-12, mâncam, citeam câteva ore (atunci am citit cartea care avea să mă influențeze foarte mult după aceea, ”Cel mai iubit dintre pământeni”), mă jucam pe calculator, eram cu GTA-ul în fapt, apoi mă duceam la kickboxing. Și apoi, ajungeam acasă unde mâncam în timp ce aveam ochii ațintiți spre televizor, care mă înveselea cu ”Sienfeld” sau ”Prietenii tăi”. Un an mai târziu, îmi respectam cu sfințenie regimul alimentar auto-impus, devoram toate cărțile care îmi cădeau în mână, ascultam muzică, mă uitam în permanență la momentele cu Vacanța Mare sau D.O.D. postate pe net. Seara, mă delectam cu ”Prietenii tăi”, iar o oră o petreceam uitându-mă pe geam, priveam cerul, eram fascinat de stele. Apoi urma ”2 bărbați și jumătate”.
Un alt serial care m-a fascinat, și încă l-aș urmări cu plăcere a fost ”Telefonul de la miezul nopții”. Îmi e dor de nopțile caniculare în care doar Jack Killian mă făcea să am răbdare până după miezul nopții. De asemenea, urmăream cu ardoare ”Huff”. Ba chiar l-am urmărit de 2 ori. Când eram mic, copilărisem cu Hercule, Xena sau Conan, Mortal Kombat sau Corbul, Dr. Quinn, Walker, Expertul, Renegatul, ”Al zecilea regat”. Ca filme nu ratam niciodată seria ”Terminator” sau ”Sport sângeros”. Știam toate filmele lui Chuck Norris. Nu ratam ”Academia de poliție” sau ”Armă mortală”. Mi-a plăcut în mod special ”Al cincilea element”.
Muzica joacă un rol important în viața noastră. Țin mine cum stăteam cu 2 pagini de internet deschise, una fiind youtube-ul de unde ascultam muzica, cealaltă fiind pagina de hi5 pe care jucam Bingo ca un apucat! Eram obsedat de GTA. Îmi umpleam folderul de MP3 cu muzică și jucam ore întregi. Sau chiar opream sonorul jocului, lăsând muzica să cânte.
De când eram copil eram fascinat de lectură. Nu concepeam să treacă o zi fără să nu îmi plimb ochii pe o pagină de carte. Atâtea lumi mi se deschideau prin intermediul cărților. Kafka, Moliere, Cehov, cărți despre care se spune că nu sunt tocmai accesibile, le devorasem una după alta, în mai puțin de o săptămână. Citeam cam tot ce puteam despre mitologie, eram expert în asta.
S-a terminat cu toate astea. Mi-am dat seama de curând că de multe luni parcă nu mai sunt eu. Trec luni întregi fără să văd un film. Ultimul film văzut a fost… prin martie cred! Seriale… sincer, nici nu mai știu ce se dă pe la televizor. Aproape că nu mai am televizor. De fapt, vă jur că nu știam că Charlie Harper a fost ucis în serial… am aflat abia alaltă-ieri! De vreo săptămână mi s-a stricat decodorul, dar nici că l-aș duce la reparat. Muzică… am vreo 15 melodii pe care le tot repet, și alea la cât de depresive sunt ar transforma și un clown într-un mim. De citit ce să mai zic? Am încercat astăzi să citesc o satiră, am zis că poate mă mai amuz. Nici nu am avut îndrăzneala să citesc prima pagină.
Nu știu de ce, dar pur și simplu nu mai simt nici o plăcere. Nu mai există nici un film pe care să îmi doresc să îl văd. Nu mai am răbdare să citesc. Muzica ori mă enervează, ori nu îmi place, cu foarte mici excepții (adică dacă e mai puțin ritmată… cu cât mai puțin ritmată, cu atât mai bine). Toată lumea în jurul meu vorbește de seriale sau jocuri. Mă simt ca un manelist care asistă la o discuție între Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu… nu înțeleg nimic! Cât despre blogging… nu mai simt acea plăcere de altă dată. Scriu mult, mult mai prost, tot mai prost. Înșir câteva grămezi de cuvinte și aia e.
Sincer, nu știu ce s-a întâmplat cu mine. De ce m-am abrutizat atât? Îmi pierd timpul visând cu ochii deschiși, și doar atât. Fac totul automatic.
Urmează vara… și presimt că, așa cum a fost și Crăciunul, și Paștele, va fi o perioadă foarte, foarte urâtă. Nu o să am ce să fac, o să mă plictisesc teribil. Vreau să știu și eu de unde apatia asta? Ce mă împiedică să citesc, să ascult, să văd? Nu pot înțelege… E drept, am trecut printr-o perioadă mai specială, care fără să vrei te schimbă. Însă e o schimbare prea mare. Mă simt ca o stâncă… ca un bolovan. Devin tot mai incult și mă exprim tot mai greu. De ce naiba nu reușesc să găsesc ceva care să îmi stârnească interesul? De ce sunt atât de impasibil? Și mai ales… CE SĂ FAC SĂ IES DIN STAREA ASTA???

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: