Sub standarde

Există un lucru pe care nimeni nu îl poate înțelege în ceea ce mă privește… fie că vorbim de familie, prieteni, colegi, profesori, vecini, hateri sau naiba mai știe cine… AM STANDARDE!!! Și desigur, cele mai multe standarde le am în ceea ce mă privește. Mi-am atribuit singur niște obligații pe care trebuie să le duc la bun sfârșit. Nerespectarea lor duce automat la concluzia că nu mă ridic la nivelul standardelor mele. Iar pentru a ajunge la nivelul la care îmi propun, TREBUIE să fac eforturi specifice rasei cabaline. Apreciez sincer eforturile celor din jur, care încearcă cu orice preț să mă scoată din starea urâtă în care sunt. NU SE POATE! Nu este ceva legat de mediul exterior. Ci din interior. Cei mai mulți mi-au zis că trebuie să mai lucrez la respectul de sine. Da, dar vedeți voi dragii mei, respectul de sine trebuie să mi-l câștig. Nu mă pot iubi necondiționat. Trebuie să mă fac să fiu mândru de mine. Iar până acum s-a cam așternut praful pe tot ceea ce mi-am propus eu să fac. Da, recunosc și eu că am standarde prea înalte… însă dacă nu mă ridic la nivelul lor, înseamnă că sunt inferior. Sunt inferior propriilor standarde. Modul de viață cu care părinții mă bat la cap, fericirea pe care mi-o descriu prietenii, se bazează pe noroc. Faptul că soarta, destinul, ori poate cine știe ce zeitate a decis ca eu să fiu întreg fizic și psihic, să am părinți, să nu fi pățit nici un accident până acum etc. Da, sunt mulțumit de asta. Dar nimic din asta nu mi se datorează. De fapt, merg până într-acolo încât să spun că nu aș avea motiv să fiu fericit dacă aș câștiga un milion la loterie. Însă aș fi mândru dacă aș fi capabil să îl produc. Nu pot să fiu fericit pe tot ceea ce primesc, tocmai pentru că primesc, nu câștig.
Încă de copil, mi-am canalizat toate energiile pentru a ajunge să fiu apreciat pentru calitățile mele, sau pentru ceea ce realizez. În loc să mă manifest liber, cum ar fi făcut orice copil, eu încercam din toate forțele să impresionez prin ceva nou, nemaivăzut. Vroiam cu orice preț să fac oamenii, prin valoarea rezultatului eforturilor mele să spună ”Da măi, e bun! Ba nu, e cel mai bun!”. De pe la vreo 13-14 ani lucrurile s-au schimbat. Am văzut că de fapt eforturile mele nu sunt cine știe ce. Însă că mă descurc la scris. Căutam orice motiv să fac compuneri prin care să îi impresionez pe cei din jur cu frumusețea comparațiilor și a metaforelor cu care descriam până și cel mai banal lucru. Dar, încă eram un elev slab. Extrem de slab. Ca prin minune am reușit să nu rămân corijent în generală. Eram invidios pe elevii de succes ai școlii. Și voiam cu orice preț să fiu ca ei. Așa că, mi-am propus ca în liceu să reușesc acest lucru. Deși intrasem la un liceu slab cotat, am reușit să mă afirm încă din primul an. Concursuri școlare, apoi faze județene, un concurs național câștigat, apoi m-am transferat la alt liceu, și aici mi s-a spus că aș fi un elev bun. Eram complexat de faptul că eram foarte gras și că nu le aveam cu sportul, și că mâncam toate idioțeniile posibile. Mi-am pus în cap, mi-am forțat organismul și psihicul, iar în 4 luni deja slăbisem 20 de kilograme, arătam normal, și am împlinit 2 ani de când am uitat gustul chipsurilor sau a shaormei. Acestea sunt singurele 2 lucruri pe care am fost capabil să le realizez.
Însă în rest? De ce am renunțat la blogging? Foarte simplu… mă săturasem ca eu să scriu despre lucruri pe care le percepeam ca fiind corecte, deși nu erau chiar realitatea pe care oamenii ar dori să o audă, și lumea să creadă că greșesc pentru că nu alegeam să îi mint și eu frumos, precum televiziunile sau alte bloguri. Pur și simplu, oricât încerc, nu sunt capabil de clișee. Iar oamenii se simt deranjați de asta.
Am tot primit premii de pe la diverse concursuri școlare… mai mult mi-au făcut rău decât bine. Pur și simplu, știu clar și exact că NU sunt încă la stadiul în care să fiu considerat ”elev model”. Sunt mult, mult prea incult pentru asta. Am mult prea multe teme nefăcute. Mă simt ca un parvenit intelectual. Știu că poate mulți din jur îmi apreciază pseudointeligența… însă eu nu! Sunt mult, mult prea incult, mult mult prea mediocru față de cum percep eu un elev model autentic, sau măcar un om inteligent.
Ca dovadă poate fi lipsa de succes. Cam toți cunoscuții mei au făcut ceva… fie că vorbim de blogging, muzică sau sport, toți au reușit să își facă un nume, munca lor a ajuns apreciată. Asta pentru că sunt cu adevărat buni la ceva. Eu sunt foarte, foarte prost la scris… însă este lucrul pe care îl fac cel mai bine. Faptul că nu sunt suficient de bun la ceva încât să mă fac remarcat mă revoltă împotriva mea. Faptul că nu sunt popular mă irită până în adâncul sufletului. Mă macină fiecare clipă în care îmi văd inferioritatea. Pe mine nu mă interesează să obțin ceva și atât. Mă interesează să știu că sunt cu adevărat suficient de bun încât să merit să primesc acel ceva. Vreau ca tot ceea ce am să am pe merit. Și tocmai asta e problema… că nu sunt suficient de bun încât să primesc ceea ce mi-aș dori să primesc.
Apreciez că toată lumea mă încurajează… dar să fim sinceri, nici o încurajare nu mă poate ajuta să uit de faptul că sunt sub standardele mele. Da, vreau ca lumea să mă aprecieze. Dar nu necondiționat, vreau să merit asta cu adevărat. Vreau să ajung la nivelul standardelor mele. Nu mă pot accepta altfel. Să mă accept ar însemna să îmi asum incultura, mediocritatea, insipiditatea, banalitatea. Dar eu vreau mai mult de atât. Vreau să fiu bun, vreau să fiu bun conform standardelor mele. Doar că până acum, rezultatul a fost că mi-am dovedit mie însumi că sunt individ al rasei inferioare, fără succese sau calități ieșite din comun. Și nu mă pot împăca cu gândul ăsta!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: