I’m guilty and I know it!

Sentimentul de vinovăție este cel mai dur aspect al faptului că avem un liber arbitru. De nici o stigmatizare nu te temi cum te temi de propria conștiință. Mai ales când procesul este rezultatul unui act în sine egoist. Știu, cu toții ar trebui să avem momente de egoism. Știu, cu toții ascundem câte ceva. Însă uneori, sentimentul de vinovăție e colosal. Minciuna de dragul protecției este în esență ceva diferit de minciuna de dragul autoprotecției. Astfel, în anumite momente în care comitem greșeli ori pur și simplu dorim să ascundem ceva, reușim să ascundem doar de ochii celorlalți, nu și de propriul subconștient. Acolo va fi depozitată acea amintire, care uneori iese la iveală și te lovește din plin… ai ascuns ceva, dar nu pentru a proteja, ci pentru A TE proteja. Și atunci, sentimentul de vinovăție iese la iveală, mintea îți zboară la acele persoane care aveau încredere în tine și cărora le-ai ascuns acel ceva…
Nu știu dacă e minciună sau minciună prin omisiune, dar cert este că nu e un adevăr. E un lucru pe care l-am ascuns față de cineva. Dorința de a nu îndepărta o persoană poate duce până acolo încât să omiți să îi spui ceva… ceva poate nu atât de important, dar care știi că nu i-ar plăcea. Însă atunci intervine conștiința care te împinge să admiți că motivul este unul egoist. Oricare ar fi acel adevăr, dureros sau nu, important sau banal, e dreptul acelei persoane de a-l ști. Desigur, ești tentat să ceri sfaturi. Dar atunci realizezi că de fapt e ceva ce ai omis să spui cam oricui. Vrând să protejezi pe cineva ai ascuns asta altcuiva și așa te trezești între ciocan și nicovală… ai vrea să vorbești despre asta; nu se poate, căci asta ar însemna să dezvălui acel secret. Ești tentat să taci… conștiința nu te lasă. Ești tentat să spui… ai răni pe cineva. Ce ai de făcut? Trebuie să devii martiric… să îți asumi. Să faci tot posibilul să nu rănești pe altcineva, chiar dacă asta înseamnă să te rănești pe sine. Și atunci intervine sentimentul de egoism. E un cerc vicios din care nu poți ieși. Trebuie calculat foarte bine fiecare pas. Cel mai ușor renunți la egoism, așadar să spunem că ai fi dispus să suferi tu și să spui adevărul. OK! Doar că asta te-ar înstrăina și de persoana căreia îi spui, și de cea care a cărui secret îl spui. I-ai răni și pe restul. Pe o persoană pentru că i-ai trădat încrederea, iar pe cealaltă că nu i-ai arătat încredere.
La un anumit moment toți am putea fi în situația asta. Voi ce ați face dacă ați ajunge în această situație?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: