Cuvintele trec, apatia rămâne (Huff și Killian)

O singură stare mă definește pe deplin: starea de apatie. Este într-un fel semnătura mea. Acel șarpe ingrat care te golește de tot, fie bine fie rău, acea paralizie a sufletului, care te face să vezi totul anost și plicticos. Stare de însingurare, stare de plictiseală cronică, imposibilitatea de a găsi ceva plăcut propria existență. Apusurile și răsăriturile sunt simple fenomene zilnice, care își pierd farmecul odată cu instalarea apatiei. Este o stare de indiferență cronică, de robotizare a propriei persoane, totul devine mecanic, plângi pentru că așa ai fost programat, râzi pentru ca așa ai fost programat… dar nu pentru că asta o simți. Viața unui apatic este precum o călătorie prin deșert, nu are motiv să privească în urmă, căci vântul a acoperit urmele pașilor pe care i-a lăsat în nisip; nu poate privi în față deoarece nu va putea vedea decât o proiecție a locului unde pașii săi vor lăsa urme. Aștepta cu nerăbdare mirajele, îl înșelau să meargă mai departe, îl motivau să încerce să ajungă până la ele. Acum a devenit sec, rațional, știe că tot ceea ce îi apare în față e un miraj. Strivește corola de minuni a lumii cu lumina sa. Și-ar dori să simtă ceva, iubire, ură, milă, durere… orice, dar să nu mai evalueze ceva ca fiind plăcut doar în maniera în care secretă endorfine.

După cum prea bine am spus, de mult nu mai am timp să mă uit la seriale. Și sincer să fiu, mă uimește și mă enervează și pe mine modul stupid de rigid în care mă găsesc privind o comedie. Însă cu toate astea, există și seriale care m-au marcat la propriu, căci păreau inspirate din viața mea: ”Midnight caller” și ”Huff”.
Primul este unul extrem de cunoscut, este vorba despre un fost polițist, Jack Killian, care se retrage din poliție după ce partenerul său este ucis. Trece prin diverse momente dramatice, ajunge alcoolic, dar apoi este salvat din patima alcoolului de patroana unui post de radio la care el este angajat și unde prezintă o emisiune zilnică de la ora 23 la ora 03:00 dimineață, în care este sunat de către locuitorii din San Francisco și i se cer sfaturi în diverse probleme. Fiecare episod este centrat pe implicarea lui directă într-un caz care l-a impresionat la radio, noaptea fiind la radio, iar ziua rezolvând problemele celor care îl sunau.
Al doilea spune povestea doctorului Craig Huffstodt, un psihiatru extraordinar, dar care în ciuda randamentului pe care îl dădea ca și profesionist, era incapabil de a-și rezolva problemele personale. Deși sfaturile sale ajutaseră o mulțime de oameni, viața sa era un dezastru. Trecea prin criza vârstei mijlocii și nu putea depăși momentele. Era dominat de o stare de discomfort psihic, care îl împingea să comită doar imprudențe. Este în pragul divorțului din pricina unei gelozii nefondate, prietenul său cel mai bun are o relație cu mama sa, comportamentul său îl împinge pe fiul său adolescent spre o maturizare rapidă, fratele său mai mic este schizofrenic.
Ce au în comun aceste două personaje? Protagoniștii ambelor seriale sunt bărbați care și-au găsit refugiul în a rezolva problemele altora, în a lucra în folosul altora, în a găsi bucurie în bucuria altora. Dacă ar fi fost privați de ajutorul pe care l-ar putea acorda altora, viața lor ar fi complet lipsită de esență, ar fi robotică, haotică.
De ce mi-au plăcut aceste două seriale? Pentru că am descoperit că nu am nici o bucurie personală. Nu există acel ceva care să îmi placă. Îmi lipsește acel ceva care să mă facă să mă bucur. Sau chiar să mă întristez. Acum toți cei la care țin sunt bine. Toți cei care aveau probleme și le-au rezolvat. BAC-ul nu mai reprezintă de mult un factor de stres pentru mine. Cu facultatea în proporție de 70% am rezolvat… OK! Acum, eu ce fac? Da, știu, profită de timpul liber. Ca să ce? Am remarcat că atunci când nu încerc să mă fac util altora, îmi găsesc refugiul în jocuri video. De ce? Simplu, pentru că acolo am un personaj, pe care trebuie să îl duc la un anumit nivel. Deci, este exact același lucru. Singurele plăceri pot fi de ordin material. Deja nu mă mai încântă nici gândul unei ploi, nu mă mai impresionează nimic. Mi-am cam terminat treaba. Acum aș vrea să hibernez până când voi mai găsi o modalitate să mă fac util.
Dar cel mai urât lucru în starea de apatie este că nimeni nu te înțelege. Toți dau vina pe tine și te întreabă care e cauza. De parcă ai tu vreo vină că nimic nu te mulțumește. De parcă am eu vreo vină că nu mai am nici un ideal. Viața a devenit ceva foarte previzibil. Se așterne un praf gros peste tot. Privești în jur și vezi câte ai realizat și cum de fapt nu ai realizat nimic. Toți te vor judeca că nu ești mulțumit că ești întreg, că ai familie și blablabla. OK, am înțeles, dar cu ce mă încălzește asta? Îmi cer scuze că deranjez universul perfect al optimiștilor, dar gândul ăsta nu mă ajută cu nimic. Și îmi cer scuze și pesimiștilor care se întristează la gândul că într-o zi vor pierde tot ceea ce au. Eu din nefericire sunt realist. Și văd viața așa cum e, anostă, limitată, lipsită de sens… ca o autostradă ce trece prin deșert, pe care mergi pe jos. Nu vezi decât oase ale foștilor coioți, câțiva cactuși și soarele care arde. Atât. În rest, ești doar tu. Tu și pașii pe care îi faci. Nu te înțelegi pe tine, și nici nu îndrăznești să ceri altora să te înțeleagă. Ești doar tu. Același ca întotdeauna.
Aceasta este starea caracteristică mie. Am momente de fericire, momente de tristețe… însă 95% sunt caracterizat de apatie. Și la dracu’, m-am săturat să încerc să mă justific. Nu știu ce am, tocmai asta e apatia, te simți groaznic și fără motiv.
Singura mea dorință ar fi să plec undeva foarte, foarte departe, fără să mai țin cont de ceva, unde să fiu eu cu mine, ca să las apatia să își facă de cap!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: