Archive | Iulie 2012

1000 de mulțumiri

Aseară, vorbind cu prietenii pe mess, am realizat că odată cu ziua lui Dicey, tuturor ni se întâmplă lucruri super. Desigur, eu eram o excepție. Cum măi, chiar nu mi se întâmplă nimic și mie? Ei bine, ba iată că s-a întâmplat. E drept, ceva mai mic decât celorlați, dar totuși, destul de important pentru mine. O coincidență, sau poate nu, dar azi dimineață la ora 3, am făcut următoarea poză:

Exact! Fix aseară, după postarea făcută cu ocazia aniversării, am atins pragul de 1000 de vizualizări pe blog. Cel mai tare este altceva: acum câteva săptămâni, ziceam ce tare ar fi să ni se îndeplinească fiecăruia câte o dorință. Eu am zis în glumă că ar fi tare să am multe vizualizări pe blog. Chiar așa s-a întâmplat! Promit că data viitoare o să îmi doresc să câștig o mașină sub capacul de bere.
Oricum, vreau pe această cale să vă mulțumesc tuturor cititorilor mei pentru că mi-ați fost alături în aceste 3 luni. De asemenea, fiind o postare de mulțumire, vreau să vă provoc pe voi, toți cititorii mei să îmi spuneți în comentarii ce vă place și ce nu la acest blog, să îmi puneți întrebări sau să îmi propuneți o temă (sau mai multe) despre care ați dori să vorbesc! De asemenea, aștept și provocări. Îmi puteți lansa provocări, indiferent de natura lor, iar dacă ele nu sunt ilegale sau periculoase, eu o să le îndeplinesc.
Hai să văd ce vă trece prin minte!

Anunțuri

LA MULȚI ANI, DICEY!

Pentru ”frățiorul” Dicey, un mic cadou muzical (nu, nu ăla), alături cele mai frumoase gânduri. De 19 ori la mulți ani, să ai parte de tot ceea ce este mai frumos, și ”să crești mare”-și știi tu la ce mă refer! Asta e pentru tine, ascultă versurile:

LA MULȚI ANI, BROMIGO!You’re the best!

”COMENTEZI??????”- poveste de John Branch jr.

Ei bine, asemeni unui John Branch autentic (adică Ion Creangă, dar poate citesc și străinii) o să vă spun o poveste foarte, foarte frumoasă, ce s-a întâmplat acum muuuultă vreme, pe când Soarele încă nu răsărea de la Est, pe când ceasul mergea în sens invers, pe când oamenii încă nu descoperiseră focul, undeva departe, acolo unde marea se întâlnește cu cerul, unde timpul stă în loc, unde toate cele puncte cardinale se întâlnesc… adică acum câteva seri, în fața scării unuia zis Little Man. Numele participanților nu o să îl fac public, deoarece încă mă tem că o să îmi sucească gâtul. Erau 4, boys and girls (deci nu o să aflați că li se zice Anca, Ioana, Dicey și Little Man Emoticonuri) Citește mai mult…