Archive | August 2012

The true love story

Nici măcar nu știu cum să încep! Pentru că încă nu știu ce vreau prin acest articol… să povestesc despre cât de important este rolul pe care tu îl joci în viața mea? Să îți spun ție acest lucru? Sau să îți mulțumesc pentru asta?
Îmi este greu să exprim ceea ce simt în raport cu tine. Ca în viața fiecăruia, ai apărut și în viața mea ca o simplă distracție. Recunosc, planul inițial era de a mă distra. Mă foloseam de tine pentru a mă distra și a mă da mare în fața celorlalți că te am și că te domin. Doar că planul inițial a fost schimbat… nu te-am dominat, tu m-ai dominat la început. M-ai lăsat să cred că eu sunt cel ce domină relația asta… m-ai lăsat să cred că eu sunt cel puternic, că eu te pot conduce după bunul meu plac. Așa că am mers cu încredere înainte și ți-am făcut jocul. Și m-am trezit dominat de tine. Ți-am făcut jocul și m-ai învins. Mi-am propus să nu se mai repete, dar am mai făcut aceeași greșeală de câteva ori. În timp, am învățat să mă bucur de tine rațional. Am învățat să nu mă arunc nebunește în marea de iluzii pe care mi le oferi. Acum, eu sunt cel care domină. Eu sunt cel care controlează. Eu sunt cel care știe cât să ia. Poți oferi oricât de mult vrei… eu voi lua doar atât cât am nevoie din ceea ce îmi oferi. Atunci când doream cu orice preț să am totul, tot ceea ce îmi puteai tu oferi, ieșeam în pierdere. Aveam de suferit… căci mă făceai sclavul tău. Deveneai dorința mea cea mai mare și îți era atât de ușor să mă amăgești.
De ce am decis să îți zic cât te iubesc? Pentru că mi-ai arătat că doar în tine pot avea încredere. Ești singura care nu mă amăgește cu iluzii. Și nu îmi servești dulcegării. Niciodată! Deși ești și dulce uneori, nu îmi pari naturală. Naturalețea ta constă în duritatea pe care mi-o servești. Mulți nu înțeleg cum pot iubi amarul pe care mi-l servești. Doar că ei nu știu că amarul tău devine un deliciu odată savurat, spre deosebire de falsul dulce care devine amar după ce l-ai acceptat ca fiind un dulce. Tu mă amăgești cu durități. Tu nu încerci să îmi arăți că viața e roz până când eu descopăr că de fapt e gri. Nu! Atunci când o văd gri tu îmi spui că de fapt e de un negru mortuar. DA!!! Tu mă faci să fiu fericit pentru că tu nu mă menajezi, ci mă întărești. Citește mai mult…

Anunțuri

Vorba lui Dostoievski

Nu cred că mai este vreun secret pentru cineva care mi-a citit măcar odată blogul că eu sunt un agnostic convins. Iar prin asta mă refer la faptul că privesc toate religiile pământului ca pe simple idei filosofice și că îmi e imposibil să cred că fericirea sau nefericirea mea depinde de vreo altă entitate în afară de mine. Am citit de mult din Biblie, atât cât am reușit și eu, am mai citit literatură creștină. Dar am citit și despre masonerie, și despre budism, și despre Wicca sau alte religii neopăgâne, chiar și despre religia lui Anton LaVey și pe toate le-am tratat cu respectul cuvenit. De identificat însă, nu m-am identificat cu niciuna. Toate, dar toate, de la creștinism la păgânism îmi par simple mituri, lipsite de orice formă de aplicabilitate, simple scorniri și baliverne. Citește mai mult…

Pace-n sine

Am avut o perioadă dominată de o vastă încărcătură emoțională. Eram copleșit de situații nu tocmai favorabile bucuriilor vieții. Am trecut prin diverse procese de conștiință, a trebuit să cuget mult asupra multor situații, eram dominat de stres.

Dar datorită clauzei prevăzute în contractul naturii umane, mi-am rezervat dreptul la egoism. Sunt un hedonist până la urmă, am nevoie de plăceri simple sau complexe pentru a simți că trăiesc. Așadar, m-am rupt de toate situațiile negative. Indiferent de greutăți, am obligația de a-mi face plăcerile, căci dacă eu nu am grijă să o fac, nimeni nu va avea.
Așadar, chillos așa cum sunt acum, am terminat aseară ”Papucii lui Mahnud” a lui Gala Galaction, asta după ce am terminat și al 4-lea sezon din seria Drama Totală, Insula Dramei Totale: Revanșa. Am așteptat cu sufletul la gură acest al 4-lea sezon, mai ales că erau noi participanți, deși mai puțini ca în seriile precedente, doar 13. La fel de nerăbdător aștept și sezonul 5, despre care se vehiculează că ar fi Heroes vs Villians.
Apoi, un somnic de vreo 4 ore, un mic dejun consistent și direct la sală, 2 grupe musculare, bineînțeles. Acum, tuns, am un sentiment extraordinar de ușurare, căci nu îmi simt bine capul decât dacă e aproape chel.
După un duș relaxant, mă întind pe pat, cu laptopul în brațe, întorc capul spre stânga spre timidul soare ce pătrunde prin fereastra larg deschisă, respir prospețimea acelui aer răcoritor, în timp ce mă relaxez în compania bunului meu prieten URSUS! Caut o comedie bună, apoi închid calculatorul și până diseară nu mai intru în casă! Diseară mă bag la un maraton de TNA Impact, apoi poate o să mă culc mai devreme! Cum să nu îmi placă viața?