The true love story

Nici măcar nu știu cum să încep! Pentru că încă nu știu ce vreau prin acest articol… să povestesc despre cât de important este rolul pe care tu îl joci în viața mea? Să îți spun ție acest lucru? Sau să îți mulțumesc pentru asta?
Îmi este greu să exprim ceea ce simt în raport cu tine. Ca în viața fiecăruia, ai apărut și în viața mea ca o simplă distracție. Recunosc, planul inițial era de a mă distra. Mă foloseam de tine pentru a mă distra și a mă da mare în fața celorlalți că te am și că te domin. Doar că planul inițial a fost schimbat… nu te-am dominat, tu m-ai dominat la început. M-ai lăsat să cred că eu sunt cel ce domină relația asta… m-ai lăsat să cred că eu sunt cel puternic, că eu te pot conduce după bunul meu plac. Așa că am mers cu încredere înainte și ți-am făcut jocul. Și m-am trezit dominat de tine. Ți-am făcut jocul și m-ai învins. Mi-am propus să nu se mai repete, dar am mai făcut aceeași greșeală de câteva ori. În timp, am învățat să mă bucur de tine rațional. Am învățat să nu mă arunc nebunește în marea de iluzii pe care mi le oferi. Acum, eu sunt cel care domină. Eu sunt cel care controlează. Eu sunt cel care știe cât să ia. Poți oferi oricât de mult vrei… eu voi lua doar atât cât am nevoie din ceea ce îmi oferi. Atunci când doream cu orice preț să am totul, tot ceea ce îmi puteai tu oferi, ieșeam în pierdere. Aveam de suferit… căci mă făceai sclavul tău. Deveneai dorința mea cea mai mare și îți era atât de ușor să mă amăgești.
De ce am decis să îți zic cât te iubesc? Pentru că mi-ai arătat că doar în tine pot avea încredere. Ești singura care nu mă amăgește cu iluzii. Și nu îmi servești dulcegării. Niciodată! Deși ești și dulce uneori, nu îmi pari naturală. Naturalețea ta constă în duritatea pe care mi-o servești. Mulți nu înțeleg cum pot iubi amarul pe care mi-l servești. Doar că ei nu știu că amarul tău devine un deliciu odată savurat, spre deosebire de falsul dulce care devine amar după ce l-ai acceptat ca fiind un dulce. Tu mă amăgești cu durități. Tu nu încerci să îmi arăți că viața e roz până când eu descopăr că de fapt e gri. Nu! Atunci când o văd gri tu îmi spui că de fapt e de un negru mortuar. DA!!! Tu mă faci să fiu fericit pentru că tu nu mă menajezi, ci mă întărești.
De multe ori, deși acum te conduc și de domin… încă am momente în care îmi place să mă las dominat de tine! Îmi place să mă conduci, să mă faci să te doresc tot mai mult. Și în lupta aceea a mea cu dorința arzătoare de a te avea să comit gesturi imprudente… Iar apoi, când în sfârșit am reușit să te am, deși niciodată atât de mult cât îmi doresc în acele clipe în care mă las dominat de vraja ta, devin un alt om. În acele clipe te am, ești a mea. Mă bucur de tine deplin, fără cenzură sau bariere. Te am și fac tot ceea ce îmi ceri.
În serile trecute m-ai făcut să vreau să spun lumii întregi cât de importantă ești pentru mine. Ploua! Laptopul era deschis, pe măsuța de lângă pat… uitat acolo! Camera era întunecată, doar lumina laptopului și ceea ce pătrundea de afară prin fereastra larg deschisă împiedica încăperea să fie scufundată într-o beznă tiranică. Iar tu… erai cu mine! Savuram momentul în care te aveam la maximum. Sufletul meu era scăldat în plăcerea oferită de tine, ce se potrivea ca un puzzle cu vremea de afară. Nu mă mai săturam de tine și aș fi dorit ca acele clipe să dureze mai mult și mai mult.
Acum e o frumoasă după-amiază de sfârșit de vară! În timp ce scriu această postare, tu ești lângă mine. Nu mă pot abține să nu te privesc la anumite intervale de timp, căci ard de nerăbdare să termin articolul și să mă bucur iar de tine. Acum e lumină puternică. Soare și un vânt ce leagănă pomii. Fereastra deschisă. Un cadru perfect pentru a mă bucura din nou de tine, pe pat, cu fața spre fereastra deschisă prin care soarele afectat de o puternică timiditate pătrunde până în cameră. Ce frumos este că am patul fix lângă fereastră!
Știu că nu ești doar a mea… știu că în același cadru sau poate în altele mai frumoase de atât, aparții altora. Dar cui îi pasă? Știu sigur că atunci când mă bucur de tine, ești doar a mea. Pentru că nu mă minți, pentru că nu mă amăgești, pentru că nu mă încurajezi. Dar oricât de greu ar fi, prin felul tău de a fi mă faci să spun același lucru mereu: ”AȘA, ȘI?”…. mă învălui într-o stare de indiferență față de orice și oricine mă rănește și îmi oferi o relaxare sufletească. Doar atunci când ești cu mine.
Nu vreau să te pierd niciodată, căci te iubesc enorm… DRAGA MEA BERE!

Anunțuri

23 responses to “The true love story”

  1. alterego9221 says :

    Haha intamplarea a facut sa dau (nu stiu de ce) scroll direct la sfarsit=)) vroiam sa vad cat de lunga e postarea, sa stiu daca ma inham sau nu la ea. Draga mea bere=)))) Eh, eu nu sunt cu alcoolul, dar pot spune ca am si eu o iubita de genu’ :)) Draga mea Coca-Cola:))

  2. princredinta says :

    Pfoai și eu chiar așteptam cu sufletul la gură :((
    Asta da păcăleală, dar e un lucru bun. Dacă berea ai descris-o așa, marea ta dragostea nu o să încapă într-o postare. :)

  3. Sorana says :

    M-ai pacalitt !!! :)) chiar credeam ca e o persoana. A fost buna asta

  4. vioreld says :

    Dupa ce am citit cateva randuri am crezut ca este vorba de o persoana speciala din viata ta…cand la final : ,,draga mea bere” . Ne-ai facut-o…

  5. Alle. says :

    Si eu am dat scroll sa vad cat de lunga e postarea si am vazut ca te referi la bere :)) Am citit dupa aceea tot, tare fain ai scris, puteai sa pacalesti pe oricine! Cate poate spune un om despre o bere!

  6. Aniela Deby says :

    M-ai făcut să citesc tot cârnaţul.. zicându-mi „uite dragoste adevărată” şi apoi la sfârşit apare draga mea bere, lol :))

  7. Deniza says :

    Abia am descoperit blogul tău, iar postarea asta a fost foarte interesantă, căci la un moment dat chiar mă regăsisem în ea… dar finalul a fost neaşteptat. Şi pentru că mi-a plăcut, cred că te voi mai urmări :)

  8. suflet de curva says :

    ”În timp, am învățat să mă bucur de tine rațional.”
    Cred ca din toata postarea, asta e tot ce conteaza…

    • stefanstoica says :

      Nu, asta e cât se poate de serios. Deși postarea a fost un joculeț mic, ceea ce am scris a fost foarte serios. Mi-am propus să mă bucur rațional de tot ceea ce am. Fie iubire, fie alcool, fie ură, nimic din toate astea nu e letal decât sub formă de exces. După multe greșeli comise și asumate, am învățat să nu mă las controlat de alcool. La fel și în celelalte domenii. Până și iubirea e letală dacă nu e distribuită rațional!

  9. suflet de curva says :

    Asta daca nu era postarea numai o caterinca :)))

  10. Imagini tari says :

    Hai ca n-am rezistat si m-am uitat direct la sfarsit ca nu mai puteam face fata din cauza tentatiei:D

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: