M-am mutat în casă nouă

Blogul proprianaliza.wordpress.com s-a mutat AICI, pe o noua platforma, adica blogspot. Incepand de astazi, veti putea accesa noua adresa a blogului „Propria Analiza”.

Rugamintea la  colegii de blogosfera ar fi sa modifice in blogroll vechea adresa cu cea noua, adica http://www.proprianaliza.blogspot.com.

Va multumesc de intelegere!

Septembrie, toamnă!

1 septembrie! E toamnă! Off… în sfârșit ai venit! Cât te-am așteptat!!! Vara asta a fost minunată. Unică. Dar a trecut. Acum doar tu mai poți calma tsunami-ul de trăiri și amintiri pe care primăvara și vara mi le-au adus. Doar tu mă poți ajuta să ies din sevrajul procesului de maturizare din ultimele 9 luni. Bine ai venit anotimp al plimbărilor la ceas de seară, al hoinărelii prin magazine și al muzicii soft. Bine ai venit melancolia lui Cronos…. bine ai venit, toamnă, momentul meu de împlinire sufletească!

The true love story

Nici măcar nu știu cum să încep! Pentru că încă nu știu ce vreau prin acest articol… să povestesc despre cât de important este rolul pe care tu îl joci în viața mea? Să îți spun ție acest lucru? Sau să îți mulțumesc pentru asta?
Îmi este greu să exprim ceea ce simt în raport cu tine. Ca în viața fiecăruia, ai apărut și în viața mea ca o simplă distracție. Recunosc, planul inițial era de a mă distra. Mă foloseam de tine pentru a mă distra și a mă da mare în fața celorlalți că te am și că te domin. Doar că planul inițial a fost schimbat… nu te-am dominat, tu m-ai dominat la început. M-ai lăsat să cred că eu sunt cel ce domină relația asta… m-ai lăsat să cred că eu sunt cel puternic, că eu te pot conduce după bunul meu plac. Așa că am mers cu încredere înainte și ți-am făcut jocul. Și m-am trezit dominat de tine. Ți-am făcut jocul și m-ai învins. Mi-am propus să nu se mai repete, dar am mai făcut aceeași greșeală de câteva ori. În timp, am învățat să mă bucur de tine rațional. Am învățat să nu mă arunc nebunește în marea de iluzii pe care mi le oferi. Acum, eu sunt cel care domină. Eu sunt cel care controlează. Eu sunt cel care știe cât să ia. Poți oferi oricât de mult vrei… eu voi lua doar atât cât am nevoie din ceea ce îmi oferi. Atunci când doream cu orice preț să am totul, tot ceea ce îmi puteai tu oferi, ieșeam în pierdere. Aveam de suferit… căci mă făceai sclavul tău. Deveneai dorința mea cea mai mare și îți era atât de ușor să mă amăgești.
De ce am decis să îți zic cât te iubesc? Pentru că mi-ai arătat că doar în tine pot avea încredere. Ești singura care nu mă amăgește cu iluzii. Și nu îmi servești dulcegării. Niciodată! Deși ești și dulce uneori, nu îmi pari naturală. Naturalețea ta constă în duritatea pe care mi-o servești. Mulți nu înțeleg cum pot iubi amarul pe care mi-l servești. Doar că ei nu știu că amarul tău devine un deliciu odată savurat, spre deosebire de falsul dulce care devine amar după ce l-ai acceptat ca fiind un dulce. Tu mă amăgești cu durități. Tu nu încerci să îmi arăți că viața e roz până când eu descopăr că de fapt e gri. Nu! Atunci când o văd gri tu îmi spui că de fapt e de un negru mortuar. DA!!! Tu mă faci să fiu fericit pentru că tu nu mă menajezi, ci mă întărești. Citeşte mai departe…